1. Tăria noastră-i Sfântu-Ţi Nume,
Părinte pururi Credincios,
şi bunătatea Ta ni-e-n lume,
oricând, Puternic Adăpost!
Scut ni-i a Ta credincioşie,
Scut tare și de neînvins,
și bunătatea-Ți în vecie,
ne apără al vieții-ntins!

2."Îi voi păstra întotdeauna,
al bunătății legământ,
și-n veci nu-mi fac Eu de minciună,
credincioșia pe pământ!
Voi ține ce-am jurat odată,
lui David, în sfințenia Mea
și voi păstra neclătinată,
ca soarele, sămânţa sa!"

3. Credincioşia, bunătatea,
ce ni le-araţi, nu au hotar,
căci ele-n Tine-au plinătatea
și ele-s Veşnicul Tău Har!
Părinte-a Ta credincioşie,
Îți vom cânta, cât vom trăi,
şi bunătatea-Ți în vecie;
Preasfîntu-Ţi Har vom preamări!

I: Volumul 1, cântarea 317